Chestii – episodul 1- Cocioaba femeii

Cum tocmai am tras lozul castigator, continand un virus occidental de muci si jale, am chef de scris. Aratand pentru a j’de miia oara ca rusul e si el nascut poet, da’ doar pe fond de boala.

Asadar, acum mai putin de-o saptamana am vizitat coliba de care v-am povestit anterior.

Drumul:

a fost un moment tipic norvegian, in care dupa vreo 3 ore de asteptat blocati intr-o localitate de pe linia spre Oslo (Myrdal), cu un card de asiatici care fotografiau indiscrimantiv orice rahat (si norvegienii ii fotografiau pe ei, ca aia aratau ca-n reclamele alea de donatii pentru bolile genetice rare), ni s-a spus sa scoboram din tren ca ne incarca intai in trenul turistic de Flåm si apoi in autobuze pentru Oslo. Ca „lucrari pe linie”. Eu la faza asta am avut un moment zgomotos de „ce p*** mea!!!” (dovada ca totusi m-am incadrat in absolutul romanesc!), ce sa fi cautat la Oslo, noi voiam la prima, adica la Finse. Omul garii, un bortos excedat, insa ne-a spus ca mumu, el de un’ sa stie daca mai e vreun tren in directia aia si oricum autobuzul nu ajunge la Finse ca nu exista drum. Stiam. I-am urat de diverse si ne-am pregatit sa ne inturnam la Bergen. Dar nici de trenul asta n-avea idee cand vine, ca doar daca noi nu mergeam la Oslo, nici Oslo nu putea venea la noi. Pai bien-sur. Asadar, injurand amarnic de mama sefului de gara, norvegia, calea ferata, finse, cabana femeii (fiindca mereu e femeia e de vina, asa m-a invatat bunica romanca a familiei!), ideea femeii cu muntele, tren, norvegieni si Dumnezoaica din ceruri ne-am dus sa mancam waffen cu smantana (specialitatea locala prestata de un baiat etern suferind de acnee). Norocul a facut ca nu eram singurii dorind in directia aia si daca burtosul din gara scapase usor de noi, n-a avut aceeasi soarta fericita cu muierile locale intre 45-100 de ani care au sarit sa-l linseze. Cum nu-i tren la Finse? Sa se faca! Si s-a facut, evident. Cat stateam noi si lingeam smantana o voce tremuranda de femeie ne-a anuntat ca in scurt timp, undeva, va fi un tren. A fost. Un fel de comunal care ne-a purtat pana in mijlocul salbaticiei pe la ora domnului 15. In loc de 10 dimineataIMG_2361In Myrdal cale de 3 ore

Cabana:

Tot ce stiam despre cocioaba este ca era „la 5 km spre vest” si ca era „prima din zona”. Tot ce aveam era o cheie. Asadar am intrebat dulce (nu eu, doamna) la unicul hotel al locului, hotel aflat in gara (vezi poza). Acolo am aflat ca: hotelul nu-i deschis peste noapte, ei inchid si cabana e acolo (semn amplu cu mana).

h1

Hotelul. Da, o iritasem nespus, de unde privirea marcant prietenoasa!

Evident ca dupa ce-am iesit am constatat ca-n directia mainii receptionistei erau doua drumuri iar ala de l-am ales nu era cel care trebuie (informatie ulterioara de la doi muncitori intrebati de doamna si care s-au oprit sa se zgaiasca la ea in ce vopseau patriotic o casa). Cand in sfarsit am purces pe directia cuvenita am constatat ca adresa n-aveam. Cautam o casa neagra, mica, in dreptul unei case mai mari de culoare necunoscuta (uitase fata 😀 ) la circa 5 km in rezervatie. Mirobolant, siderant si etern surprinzator, 5 km foarte lungi mai incolo, cu soarele deja incepand sa apuna desi era doar 4, am gasit locul si am inceput operatiunea dezambalarea. Dezambalarea casei care era protejata de lemne.

IMG_2568

c2

Coliba in chestiune

c1

Momente la caldura

Sa nu uit! Aici m-a rugat Kadia sa o pozez ca sa o vaza ma-sa in ce hal a ajuns, la lemne :D.

IMG_2578

Lipsuri:

Buda electrica nu era incarcata. Nu am avut desfacator de vin (briceagul meu elvetian si cutitul de armata au surubelnite nu tirbuson). Nu exista apa curenta, dar exista paraias de unde se salta cu galeata. Telefoanele n-au semnal.

Descoperiri marete:

In timp ce urmaream cum fac sex doi paianjeni (sau se mancau unul pe altul nu m-am lamurit) am dat cu ochii intr-un radio din ala de poate AM. Am navalit pe el si cale de vreo 1-2 minute, in timp ce frecam la antena auzind purici de fond, am facut eterna gluma catre femeie cum ca vom auzi „govorit moskva”, anuntul standard al mult prea potentul radio national. Si pe cand tocmai inchideam gura si femeia imi adresa de complezenta un rictus plictisit, am auzit graind ruseste tarasenia…  Am intepenit stereo. Fiindca dah, de la Finse cel mai usor de prins si cu sunetul cel mai de calitate post de radio local e Radio Moscova. Asa ca l-am inchis ca dadea muzica patriotica. Nu stiu daca sa fiu mandru sau sa ma speriu!

Natura inconjuratoare:

Pai  v-am zis de paianjeni. Las descrierea frumusetiilor naturale ale locului pe mana Kadiei. Ca ea e mai priceputa. Eu va pun poze:

imprejurimicollage3

  1. Comentariul stric românesc: nu fi măgar că peisajele a meritat :))

    Răspunde

  2. Ha ! Ha ! Ce minunatie ! Zau, pe bune,am scris si pe undeva pe Facebook, ca mie mi se pare o super minunatie de lux, atat cocioaba cat si faptul ca e chiar langa paraias in plus de minunatiile naturii din jur. Cocioaba insa mi se pare chiar super bine pusa la punct. Chiar merita (relativ la alte cocioabe norvegiene). Adica eu inspirat de pozele de pe Facebook deja am devenit convins ca trebuie neaparat sa fac rost de o cheie la o cocioaba, chiar una mai mica si doar mai gen cabina de dezbracat in costum de baie langa strand. Insa studiez si pe Finlanda ca acolo totusi au si sauna, macar una comunala daca nu una proprie.

    Răspunde

    1. Aveam chiar si pasta de facut waffel si ulcica de vin fiert. Dar ii lipsea tirbuson. Asta a fost groaznic 😀

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: