De la München cu-ntarziere (1)

Cum a trebuit sa glasuiesc pentru un premiu, recent am fost la München. Deloc intamplator, conferinta cu pricina a coincis cu Oktoberfestul si deschiderea lui. Si fiindca Dumnezeu e femeie a coincis si cu ploaia. Asta n-ar fi fost bai daca n-ar fi fost fix peste cele 3 zile cu soare (din 20 cu totul) din Bergen.

Dar sa o iau cu inceputul. Calatoria a inceput cum nu se poate mai bine cu taxi ajuns la timp, coada zero la luggage drop si la fel de zero la controlul de rucsaci. Si binele s-a oprit aici. Proaspat trecuti de controale, am constatat ca am lasat bateria de la vechea camera foto in priza (de litiu care face boom) si ca am uitat incarcatorul de la computer. A doua desigur rezolvabila usor la Apple Store-ul din München, prima insa nu, fiindca desi noua achizitie din fauna familiei e clar canid, nu raspunde inca la telefon si nici nu scoate stechere din priza. Asa ca, cu fix o ora inainte de plecarea avionului si in maraielile nedisimulate ale doamnei, am iesit din aeroport si m-am indreptat in goana spre statia de taxi. Acolo, desigur, ZERO taxi. De obicei formeaza o coada lunga ca aia calului si trebuie sa-i cureti cu spaclu’ de pe tine. Cam pe cand ma pregateam martiric si calm sa sun dupa unul, ma striga un indian sau arab sau ceva cu potential discriminabil. Indiano-arabul-ceva avand un micorbuz de ala de 20 si de locuri. Am gemut si m-am dus. Expert individul, m-a dus in zbor, m-a asteptat sa scap pisicile de la potentiala moarte prematura si m-a si intors ininca timp. Asa de bine si asa de repede ca am avut si timp sa astept la avion si sa ascult ce-a patit doamna.

Care doamna, aflata fara alta ocupatie in afara probabil de aia de a ma injura pe mine+bateriile mele+incarcatorul meu, a uitat ca avem escala la Oslo, adica interna, si a navalit nervoasa in DutyFree. Asta, in Bergen e ca moartea. Adica de acolo nu te mai intorci, intrii doar daca parasesti tara. Evident insa ca femeia, ca o deitate ce se afla, a transcedat regula muritorilor de rand. Ce-i drept escortata de niste zdrahoni de la paza care au mai pus-o o data sa treaca prin controale. Ca sa simta ca a pacatuit. Mno, nu e ca si cum n-am calatori de cel putin 2 ori pe luna. Statistica o cerea si pe asta!

Zborul dinspre Oslo spre München n-a fost deloc aventuros, ba chiar ne bucuram ca, in sfarsit, iaca si noi la oras si nu oricum, ci la precizia nemteasca (care, nota bene, totusi nu-i deloc ca aia elvetiana).

Evident, Dumnezeu era treaza de dimineata si veghea caci, 50 de minute dupa ce-am aterizat, tot avionul inca astepta bagajele. Eu, singurul de altfel, proliferam zgomotos pule la adresa lu’ mama Merkel si idiotilor ei de emigranti care un bagaj nu pot cara pentru patrie, doamna ma trimitea sa le adresez direct unei persoane vii responsabila de bagaje, iar norvegienii si nemtii priveau disperat in gol.

img_7941-2Ca sa vedeti ca le adresam la propriu!

Evident ca m-am dus sa-mi bag mai sus numitele pule intr-o persoana vie si dupa vreo 4 monitoare interactive de informatii (din care graia o nemtoaica blonda, moartea pasiunii, gen vataf de lagar de 45 de anisori blonzi si virginali) am gasit un bou de  neamt sudic pitic ascuns dupa o tejghea croita pentru prusaci. Doamna, in spatele meu, sa se asigure ca jalba de pule atinge destinatia trebuincioasa. Ii zic sa se intoarca la asteptarea futila si urlu la ala. Tipul, cu chelia transpirata imi zice tremurand ca o fost greseala, ca shuldigung, si ca bagajele de Oslo sunt la banda 12. I-am urat de natie de idioti (inca un shuldigung) si cand sa ma indrept intr-acolo, o vad pe doamna aparand cu valizu’ meu si zicand ca mergea ea asa printre zecile de benzi cand ii cazura ochii pe obect (e galbena si dubioasa), obect aflat pe banda de Stockholm (la vreo 6 benzi dinstanta). Ca tot Scandinavia. De unde reiese ca si la carat bagaje e bine sa ai nitica scoala.

Si cam pe cand comentam noi despre alfabetizarea importurilor lui Merkel, dam cu ochii fix in asta:

Imaginea a fost a de-a dreptul ireala si m-a facut sa-mi doresc instant 5 litri de bere ca sa treaca. Din pacate insa n-a fost posibil, fiindca am avut nevoie de vreo 4 carduri (2 elvetiene si 2 norvegiene) ca sa convingem automatu’ de bilete sa ne lase sa circulam legal (deloc surprinzator a scuipat doua belete la ala helvet).

Si despre muile legate de sistemul überprimitiv de plata münchenez sau mai degraba lipsa lui (P.S: cine-o mai merg in alta parte decat la Berlin…), in episodul viitor. Ca pulele trebuie distribuite echidistant.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s