Evolutii

Fiindca trebuie sa scriu si altceva, dar nu vreau tocmai fiindca trebuie, am decis sa-mi canalizez efuziunile artistice aici. Cu un raport de stare. Nu de alta, dar n-am stare sa dezvolt nici un subiect pe motiv de foame cronica (n.b. astept doamna in birou cu 3 cremwursti umpluti cu ceva dubios, mustar, paine si 80s hits of ’80 si ea, uimitor, nu e interesata de regalu-mi gastronomic).

Carevasca, perioada anterioara a fost marcata de evenimente atipice.

(1) Ne-am luat casa pe o insula de langa oras. N-am vrut sa scriu eu despre asta ca tot asteptam sa scrie Kadia (si noi nu ne prea suprapunem), dar cum n-o face, iaca, ii iau fatza. Casa in discutie e pe moment reprezentata de o schema facuta de arhitecti, un lot de pamant stancos cu vedere la fjord care trebuie asanat de vipere (fara corn) si 2 excavatoare (care din pacate nu-mi apartin). Proiectul, caci de asa ceva vorbim, va fi finalizat la anu’ pe vremea asta. Amanarea de un an a mutatului a starnit initial niste nervi paroxistici Kadiei (cum am refuzat o casa misto deja finalizata pe motivul rational de pret obraznic si investitie proasta). Desigur ca intre timp ii place grozav, pe motiv ca putem darama si ridica pereti, hotara usi glisante, decide tipul de scara. Plus are timp suficient sa aleaga mobila. Si tot intre timp, ca sa simtim ca s-a schimbat ceva, am intors canapeaua in vechiul cuib. Am obtinut coruri de ovatii pisicesti.

(2) Mi-am luat si masina electrica (de aia de merge pe sosele) de la BMW. Mdap, fix in acelasi stil, vine in ianuarie. Kadia probabil inca regreta ca nu mi-a pozat moaca cand piticul barbos mi-a livrat informatia asta. Ce nu pot nega este ca respectivul a fost bland si linistitor cand mi-a spus, confirmat si reconfirmat repetat vestea. Ba chiar cred ca i-a fost sincer mila de mine. Acum sunt un pic trist ca n-am plans, sigur plecam cu un ursulet cu BMW tatuat pe buca. In finalul paragrafului astuia vreau sa-mi mai reconfirm inca o data audientei superficialitatea: cel mai tare si pasional astept sa tin in mana cheia masinii asteia (a mea, ca altfel a mai tinut-o), ca-i misto si are touch panel.

img_0465

(3) Am facut petrecere de Halloween. Asta nu e chiar atat de atipic noua, dar de data asta am avut o problema neasteptata si anume: mai multa lume decat voiam noi primi voia sa participe. Asadar a trebuit sa triam. Nu la intrare totusi, la invitatii. Desigur, fiind Norvegia si deci din start plin de mitocani, cei invitati si-au frecat neceremonios invitatiile de fetzele alora ramasi pe dinafara (ha! asa se scrie „dinafara”?!). Si ulterior, just in case aia inca mai aveau tensiunea normala, dupa petrecere, au ridicat-o (pe ea, petrecerea) mult mai in slavi decat merita. In concluzie suntem iubiti de mai putine persoane decat inainte.

(4) Am fost la Geneva. Uitasem. A fost mai misto decat ultimele alte dati. Mai putin ploaia. Cum deja ne-am obisnuit, desigur, la Bergen erau celelalte 3 zile cu soare ale anului. Ca iepurasul de la farmacie: si ma mai duc o data. In decembrie. Ca sa-mi salt noul computer (mai jos).

(5) Mi-am comandat noul MacBook Pro de la Apple. La 15″ cu, ruseste, procesorul al’ mai mare si placa video a’ mai tare, ca sa las loc liber potentialelor intrebari legate de ce lipsuri suplinesc cu asta, mai ales din partea posesorilor de PC-uri care nu pot dormi de grija lu’ Apple, desigur. Ce-i drept, cu tristete ii informez ca caine mare n-am si din nefericire (mai ales pentru mine si picioarele mele) port ~≥50 la picior. De prima insa ma ocup dupa ce ne mutam. Kadia vrea setter. Eu coker. Tipic, probabil luam 2. Din fiecare (aici Kadia se va opri din citit sa-mi zica ceva nu foarte mieros in legatura cu asta). Chestii mai serioase despre computer cand l-oi tine in mana.

screen-shot-2016-10-28-at-15-29-13

english_cocker_spaniel_11147976_i0

(de pe net, dog.petbreeds.com)

(6) Am mancat deja celebra pe FB „Ciorba de tarhon”. Cu porc afumat. Si ciorba de dovleac la dovleac (mai sus, la petrecerea de Halloween) sau castron.

(7) Am baut o bere haioasa locala. Buna! N-are rost sa insist, vedeti pozele.

(8) Ne-am dat pe Ulriken. Cara arata traznet iarna, inainte de zapada.

(9) Din 8 noiembrie si pana-n Craciun ma plimb cu elicopterul inspre si dinspre platforme petroliere. Chestie care-mi place (pe motiv de adrenalina) si nu prea (pe motiv de zbor si echipament nasol). Fiindca se pare ca trebuie sa fii inginer cu patalama ca sa preiei rezultate de masuratori si sa setezi altele. Cica security reasons. Da’ macar trec pe deasupra tarlalei pe care va fi noua casa. Poze misto.

Si gata pentru moment.

  1. Vad ca Kadia e la fel de innebunita de Desigual ca si mine 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: