Culinartul la Berlin

Carevasca fost-am la Berlin. Asa, scurt, fara scop si fara agenda. A fost maret, la robinete curs-a gløgg (o fi fost si apa, dar eu n-am vrut sa stiu). Atot-surprinzator insa, robinetul de emigranti total inchis, respectivii lipsind cu desavrasire, de unde am dedus ca s-a ocupat mamuca vaterlandului cu evacuarea fortata spre alte zone ale Germaniei, de unde noile adoptii nu deranjeaza vizibil burticii europene. Coruri de ovatii doamnei, 11 minute e nimic pentru asa un suflet larg.

Retroactiv, excursia a prezentat o componenta majora de avid interes culinar, scuzabil prin faptul ca prea-donatul si nou reconstruitul Kaisserschloss poarta inca schela si se viziteaza doar in urma unor diverse amabilitati, efort pe care nu eram dispusi sa-l facem. Nu atat timp cand edenul existentei mele culinare, MidtownGrill, inca prajeste friptura si se dovedeste a oferi mult mai generoase atractii vizitatorilor.

N-as conteni sa laud mancarea din locul de mai sus. Serviciul, in pofida genei americane (n.b. MidtownGrill e restaurantul lui Marriott Berlin Potsdamer Platz), e atat de frantuzesc ca aduce-n ochi lacrimi nostalgice.

De pe meniu: Foie gras poêlé lor fost-a divin. Fara vin. Fiindca garçon a intarziat cu cele bahice. Lentoare care l-a costat cam inca o treime de sticla. Oferita indatoritor ca n-am facut scandal. Nici nu ma gandeam. Daca ma gandeam, faceam, si primeam 2 sticle de vin. Mielul, perfect si tanar, nu oaie cu botox. Creme brulle, recomandata zgomotos, a reprezentat un efort colectiv a trei cheleneri: in fata ochilor nostri avizi de interes  (caci prezisesem amandoi urmarea), primul a adus farfuria si a ratat flambarea, blonda responsabila cu umplerea gazului flambator a scapat, de soc, inca un set de farfurii pe podea (primul a marcat apoteotic intrarea noastra in stabiliment) iar al treilea i-a dat foc cu un spray cu gaz cu aspect de insecticid sovietic, indicat cu mila de a mea doamna pe o masa invecinata.

img_1683

Grozav loc cu totul, deloc anost, mancare fantastica (top 3 al restaurantelor mele preferate de vreo 10 ani deja).

Tot in categoria „culinez deci exist”, a fost plin de targusoare de Craciun dedicate, fiecare piateta posedand stacana ei personalizata de bere (ca halba m-ar trazni a de sus sa-i spun). Asta ar fi cam a treia oara cand mergem in jurul Craciunului in Berlin, dar e prima data cand am fost suficient de treaz sa observ ca treaba imprimata pe pahar variaza in functie de loc. Le-am lasat domnitelor de la gløgg depozitu’ (ceva de genul 3 evroi) si le-am rechizitionat. Ca altfel ne traznea.

Mahmurelile inerente le-am tratat la ceainaria din Kaissersaal locata in complexul de la SonyCenter.

Evident, interesul pentru SonyCenter nu era defel inocent, cum ma caznea indecizia intre doua modele de 4K-TV. Dupa ce ne-am vazut si atins (eu cu ele), unul mi-a vorbit si m-am indragostit. Doamnei i-a placut foarte mult ceaiul.

 

 

  1. alles klaar, la primăvară mă-ntorc în berlin. numai când citesc potsdamer platz mă ia cu dor! ce să mai spui de poze…

    și zici că pe kaiserschloss e încă lipită schelă? poate-l gată odat’ cu ghiocelul ca să-l vază și ochiu meu.

    Răspunde

    1. Ma indoiesc profund, nici germania nu mai e ce-a fost. Eu-i mai dau cale de un an 😀

      Răspunde

  2. Eu ma tot minunez cum scrii tu in romaneste- si cu umor- mai bine decat multi romani.
    Nu stiu de ce, mie imi place crème brûlée mai mult fara sa fie arsa asa, scoarta aia pe care o prinde ma enerveaza :D.
    N-am ajuns la Berlin, desi mi-ar placea. Dar mi-a placut relatarea :). Salutari Kadiei!

    Răspunde

    1. Si eu o mananc tot pe sub scoarta arsa. Chestia e ca aia erau asa mandrii de procedeul cu flambarea ca mi-a fost mila sa-i opresc :D. Berlinul e misto. Cumva in stilul Copenhagai, dar cu arhitectura moderna. Cand compar ma refer la stil si mentalitati.

      Răspunde

  3. Eu m-am decis sa nu ies din zonele imediat adiacente aeropoartelor berlineze pana nu invat sa ma exprim in lb germana la nivel minim A2/B1. Ce-i drept, primul meu contact cu Berlinul, mai bine zis cu un aeroport de-al lui, a survenit intr-o perioada istorica a unei alte ere, cand eram copil, si desigur ca pe atunci (eu simtindu-ma oricum batran inca de cand aveam 8 ani), aveam asteptarea ca in apropierea mea sa se vorbeasca obligatoriu lb engleza, sau, hai, si rusa, asa mai intr-un colt mi s-ar fi parut ok si „normal”, insa oricum persoanele germane sa nu indrazneasca sa imi pretinda mie personal sa cunosc eu limba lor, ci sa fie ele pregatite pt vizita mea de inspectie ! Intre timp, afland din diverse lecturi si despre importanta ca si noi sa incercam a invata despre limbile popoarelor papuase sau aborigene daca dorim sa le apreciem mai bine cultura plus mai ales ca sa nu patim sa ne prinda cumva prizonieri si, mai rau, sa ne manance, oricum sa ne dea in cap, asa cum au patit alti exploratori sau chiar misionari totusi bine intentionati din vechime, mi-am zis ca e mai bine sa arat ca si eu pot fi civilizat si luminat, si sa invat si eu lb germana…desi ff multi ani am tot amanat…ma gandeam si la perioada din adolescenta, cand am calatorit prin RFG cu masina, insa singurul loc unde ne-am oprit si am intrat in oras a fost la Nuremberg, pe urmele dl Spencer Tracy, desigur, si eu tot o cautam pe dna Marlene Dietrich sa am cu cine vorbi, in lb engleza desigur, insa nu am gasit-o, si in jur era cam tacere si pustiu, nu erau oricum multi vorbitori de lb germana, fiind duminica. Mai recent, am mai trecut o data si am stat langa poarta aeroportului, fumand o tigara si uitandu-ma oarecum intrebator catre un parc de vizavi, reflectand daca ar fi ok sa ma indepartez cativa pasi de zona aeroportului, poate chiar sa indraznesc sa trec strada, (desigur, regulamentar, pe zebra si pe verde), insa efectiv am vazut mai multa lume traversand si luand-o prin parc catre dreapta, si mai nimeni nu o lua catre stanga, si mi-am zis ca poate eu as fi curios sa vad si ce o fi catre stanga, (ca in dreapta precis erau hoteluri, restaurante, piete, parcari cu masini, etc, deci nimic deosebit sau interesant, plus comun aglomerat, plus cu oameni care de acum precis stiau engleza)…insa nu am indraznit sa ma duc singur catre stanga fara sa stiu o boaba de germana. Plus intre timp il cunoscusem pe Schatzi si a fost prima oara cand lb germana mi s-a parut melodioasa, cu o tonalitate aproape arabica, (ma rog, el fiind oricum elvetian, cu tata vorbitor de lb germanica oarecum alemanica si mama de lb francofona, si povestindu-mi in clipa aceea despre niste celebri compozitori clasici austrieci), si, de atunci mi-am zis ca e ok sa invat si eu lb germana. Insa abia prin primavara cred ca voi indrazni sa ma duc la Berlin, sa traversez strada si sa o iau prin parc catre stanga. Iar dupa aia, poate la sfarsitul verii, sa indraznesc sa ma duc si mai departe, dincolo de acest Berlin, tocmai la Heidelberg.

    Răspunde

    1. Pai ce exact te face sa crezi ca invatatul germanei standard reprezinta un avantaj fix pentru Berlin? Suna la fel de logic ca si cum ai zice ca pana nu stii dialectul de Oslo si bokmål nu pui piciorul in Bergen :)))

      Răspunde

    2. Nu, desigur ca nu am aceeasi relationare cu alte locuri din lume, e vorba in primul rand de relatia mea cu Berlinul, si oarecum secundar si cu limbile, culturile, istoriile, si civilizatiile RFGului. Din cauza ca primul oras care apartinea teritoriului unui stat strain in care am aterizat in primul meu zbor international a fost Berlinul, o experienta probabil impartasita si de cativa, destui, calatori civili de tip functionar inspector (asa ca mine, mai ales cand eram mic), din partea Aliatilor, dupa ce a devenit OK de aterizat acolo, imediat la sfarsitul WW2. Zau, a fost un eveniment chiar memorabil pt mine personal, aveam si o rana, la genunchi, cu un bandaj, proaspat suturata, (fusese un accident, totusi, nu o lupta deosebita pe teritoriul Romaniei, unde era deja pace, ordine, si disciplina, cel putin in jurul meu, doar ca ma impiedicasem si cazusem cu cateva zile inainte sa zbor de la Otopeni la Berlin).

      Răspunde

      1. Pai nu, eu nu pricep legatura cu dorinta de a stii germana si iesitul in Berlin. Intelegeam daca ziceai ca vrei sa iesi cand le vorbesti dialectul local, nu cand vorbesti germana clasica :D.

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: