Dulci pregatiri de transhumanta

Cum astept, mai rabdator decat ma asteptam, sa mi se instaleze High Sierra pe laptop, am zis sa mai dau un raport de stare sa nu credeti ca-s mort. Evenimentul pe ordinea de zi e ala cu mutatul. Nu mutatul propriu-zis, ca ala se intampla luna viitoare si nu-l facem noi, ci stransul troacelor de prin casa si ambalatul lor in cutii. O activitate extrem de reconfortanta (cum nu necesita activitate celebrala) si senzuala (cum nu poate fi prestata fara vin). Eu unul aplic religios principiul tatalui meu care propavaduieste in imensa lui intelepciune ca ambalatul, ordinea si curatenia nu se fac treaz.

Am inceput devreme ca sa avem timp sa triem troacele. Acum ma gandesc ca „triat” e poate o doza prea metaforic si nu exprima exact ce-a vrut sa zica poetul,  adicatelea: „sa le aruncam dracului cam pe toate”. Intre timp insa, a mea fata a descoperit un fel de site extrem de popular de troace reciclate si a inceput sa le vanda cu sarg populatiei locale***. Care populatie locala, isi misca fizic fundul personal si le si culeg (evident spre marea mea incantare). Are un succes nebun, ieri a pus 3 gioarse de test -> azi le-a vandut, asta dupa ce a primit telefoane disperate cu „le mai aveti???”.

Explicatia unica pe care o am pentru succesul nebun al gioarselor in chestiune este ca norvegienii sunt un neam extrem de nesigur si cu evidente tendinte de parvenitism, incat faptul ca obiectele provin din Elvetia si nu-s din sfanta treime Ikea/Bolia/Skeidar ii face sa-si piarda uzul ratiunii. Oricare ar fi explicatia, sa fie primit! Eu jubilez. Si doamna, dar ea nu de reconfortanta lene ci de faptul ca i se pare ca aia de vin sa-ti arunce treburile din casa sunt necuvenit scumpi. Pe scurt, fiecare obiect vandut, e luat de la gura unui gunoier. La vie en rosé. Chiar asa, ia sa cumpar azi un rosé si sa fur niste cutii de vin sa-mi ambalez alcoalele…

Pana atunci insa sunt in delir:

(1) matzimea, cum au lunapark. Trec prin toate starile lui Schrödinger, se plimba cu mobila prin stabiliment si intra in locuri unde codita lor imperiala nici n-a sperat vreodata ca va ajunge. Junele norveg s-a iubit cu aducatorul cutiilor de carton, pompierul, femeia cu filtrele de schimb si concitadinii doritori de helvetisme.

(2) doamna, cum are aplicatie noua de facut baza de date cu carti, CD, DVD si Bluray. Prin scanat codul de bare. Asa ca, evident, impacheteaza biblioteca.

(3) eu, cum descopar chestii care n-au mai fost dezambalate de la plecarea din Elvetia. Jucarele, carti, aparate si alte chestii misto pe care, pe motiv de spatiu vital restrans in 90m2, nu le-am mai desfacut. Am dat peste o multime de chestii misto, abia asteptam sa ne desfasuram. Am la alcool niste resturi care-s dezesperate sa devina un gløgg strasnic (ca sa nu caram sticla pe jumate goala, nu-i asa?!), mai trebuie doar sa iau un vin spaniolesc, ca doar trebuie sa ne incalzim si noi.

Iaca sa va bucurati ochii cu niste poze.

***Pana la acest moment: +900 coco.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: