Zugravu’ nostru, stapanu’ nostru

Din etern surprinzatoare epopee „Oare cu ce ne ocupam timpul daca nu construiam casa in Norvegia?” sa povestim azi de zugrav.

Ca sa fie lucrurile clare si sa nu las, doamne fereste, loc de interpretari, casa in chestiune a carei preafericiti proprietari suntem (eu si cu jumatatea mea in fata lui ‘mnezeu) a avut parte de arhitecti, vataf (sau cum se zice azi frumos „managerul proiectului arhitectural), sef de santier si vreo 40 de muncitori din toate gamele, de la atotcunoscatorii in budologie, la specialisti de cablologie si maiestrii ai podelelor. Ideea de baza fiind sa faca expertii de mai sus si nu noi, amatorii entuziasti. Si-au facut. Ba chiar au facut de calitate ca experti priceputi ce sunt ei. Dar….

…. fiind Norvegia n-au terminat chiar de tot. Ca sa fac o paranteza, trebuie sa stiti ca, in Norvegia lucrurile nu sunt niciodata complet finalizate, ele doar tind asimptotic spre sfrasit (Figura 1). Daca e sa definesc o trasatura culturala norvegiana, asta e.

Figura 1

Aceasta grea mostenire culturala a afectat si fatada din lemn a casei. Care casa, avand arhitectura moderna, e colorata la fel de modern in 2 culori, alese de arhitect in gama estetica cochet-contemporana a nuantelor de cacaniu, adicatelea un maro roscat si un maro galbui. Ei bine, ca sa se pastreze nuanta vie a acestor culori atat de moarte, e nevoie de 3 vopsiri succesive. Ba, mai mult, ca sa vezi surpriza, e necesar ca intreaga structura a casei sa fie acoperita de vopsea!

Eh si aici incepe problema cu asimptota de mai sus si ajungem la partea revelatoare cu desh’te: Casa a fost vopsita de doar 2 ori („pai ploo, domnu’, e noiembrie, nu mai putem, in primavara”) si pe alocuri au uitat cate un lambriu extern fix cum l-a facut mac’sa, adicatelea de culoarea pura si virginala a lemnului („pai au fost schimbate ulterior, da’ sa stiti ca rezolvam. In primavara. Ca uite ploo. Ne pare sorry”) Fiindca, pe scurt, ca poate n-ati inteles: bergen + noiembrie = ploaie”. Pe noi ne-a durut bidirectional in bulevardul Pache Protopopescu, ne bucuram ca era asimptotic gata in interior si ne putem muta.

Dar acum e „in primavara”. Bergen + luna mai = soare. Asadar, cu precizie helveta, doamna contacteaza arhitectul si vatafu’ pe mail si ii intreaba daca e posibil sa atingem asimptota inainte de infinit. Tacere. Cum eu nu reactionez bine la taceri ouvriere (mostenire de familie) si ma ingrijorez nespus, am pus mana pe mobil si, fatalitate, la capatul norveg… telefon inchis. Ca nah, nici macar norvegienii nu sunt atat de tampiti. Avand un „feeling” ca se datoreaza numarului din dotare afisat pe ecranul alora (si probabil cunoscut ca aducator de jerbe de pule si nevoie de actiune) am pus-o pe doamna sa le scrie, de pe telefonul ei, un sms. A functionat. Adica au raspuns imediat (si nici n-au scris „ca va rog nu-l mai lasati sa ne sune”) ca ja, riktig, ne va contacta zugravu’.

Care ne-a contactat cum ne contactase toata primavara. Cum ziceam, eu nu reactionez bine la taceri ouvriere, si dupa numarul magic de 7 zile silentioase am pus din nou mana pe telefon si am sunat in raiul zugravilor, la firma muma. Unde am avut urmatoarea conversatie pe care o dezvolt aici:

Io: „Sarut-mana, pot vorbi cu Inge?”

Ea (racnind preventiv): „nustiuionueici”

Io: „Huh?”

Ea (cu inca niste, aparent imposibili, decibeli in plus): „NUEIIIIIICI!!!”

Io (ca doar nu-s mai prost!): „INGEEEE!”

Ea: „NU E ICI!!!!”

Deci lamurit fiind ca cel mai probabil Inge nu e pe acolo sau, daca e, a instruit-o corect cum sa scape de clienti si eventuale proiecte, am sunat, la mana dreapta a vatafului, o doamna cu fruntea ingusta. Cred ca de data asta n-a fost pe faza fiindca a facut greseala sa raspunda. Spre nefericirea mea n-am apucat sa o improsc cu jerbele de pule dedicate, fiindca si-a pus feminin, foarte feminin, cenusa in cap. Sunt convins ca are gene de rusoaica. Printre regrete si cenusi mi-a promis ca suna ea la zugrav (aici recunosc ca am avut o satisfactie marunta si un icnet de ras) si-l, citez „forteaza” sa ma sune, iar citez, „IMEDIAT”.

Imediat, peste 4 ore, fix la momentul cel mai oportun al zilei mele personale, a sunat. Ca sa-mi spuna ca stai asa ca el a crezut ca mi-a scris un mail acum 3 luni, dar ca a verificat azi si, naaaaah ca sa veeeezi, a uitat sa-l trimita! Si cum, nu stiu?! Vine saptamana viitoare. Si maine sa masoare.

Nici pule n-am mai putut zice. Dar ma simt mult mai bogat spiritual si mai aproape de rezolvarea problemei!

  6 comments for “Zugravu’ nostru, stapanu’ nostru

  1. mai 25, 2018 la 7:30 am

    Instructiv clipul si foarte edificator in privinta activitatii de fut, la nordice. Banuiesc ca pentru a te integra in societatea norvegiana, o conditie sine qua non e si practicarea sexului in mod „imprastiat”, vreau sa spun, traditional. Doamne, frumoasa tara, destepte traditii! 😉
    Eu le cam cunosteam de pe vremea cind Litoralul romanesc era plin de asistente medicale din Norvegia, Suedia, Danemarca si Germania, toate venite la polenizat. Si cum pistilul scandinav era leoarca dupa staminele balcanice si iberice, continuarea si pastrarea unor traditii laudabile a a avut un rol important si in dezvoltarea turismului 😆
    La vopsitorii aia nu ma mai refer, pentru ca sunt satul de spoielile lor. 😉

    • mai 25, 2018 la 7:45 am

      Da, da, absolut, integrarea in absolut e o conditie necesara :D.

  2. mai 30, 2018 la 10:25 am

    Norvegianule sa stii ca eu o mai vizitez si pe sotia ta, fara sa-ti cer permisiunea si fara ca tu sa stii. 😉 Sper ca n-ai nimic impotriva. De fapt nici ea nu stie c-o vizitez 😆

    • mai 30, 2018 la 10:56 am

      Ca Zburatorul :))

      • mai 30, 2018 la 11:52 am

        Te referi la Zburatorul meu? 😉 Nu bade, nu mi-as permite si in primul rind, Zburatorul ar trebui sa fie chemat, nu sa dea buzna, ca Iosif 😆

        • mai 30, 2018 la 12:17 pm

          Just! Inca am probleme cu gnosologia mioritica 😀 .
          Acum serios, evident ca nu ma supar, nu-s defel gelos de felul meu, de fapt nici nu-mi dau seama ce ar fi de suparat. Probabil daca mi-as da as fi fost de mult devortat, ca doamna nu suporta nici nesigurii, nici ingradirile, ca toti savantii 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: