Din infaptuirile marete

Stati linistiti, nu mai are legatura cu zugravitul casei. Ala tot nu s-a terminat, da’ cum acum in Bergen ploua si sperantele unei potentiale finalizari s-au mutat undeva spre finele anului, subiectul nu mai merita amintit. Poate ce merita totusi precizat este starea mea de zen in legatura cu acest fapt. Desi nu stiu daca cuvantul potrivit e „zen” si nu cumva „blazare”.

Ca sa ne intoarcem la subiect, pe langa esecurile previzibile, au fost totusi si ceva infaptuiri glorioase:

(1) am fost si anul asta (si finalizat) la cursa peste cei 7 munti ai urbiei. Cum de data asta am fost si cu doamna, a fost cea mai frumoasa si interesanta de pana acum. Iaca niste poze sa vedeti ce frumos e pe culmi:

(2) mi-am saltat masina noua. Evident a fost un eveniment in stil norvegian.

Deeeci, experienta norvega din ultimii 3 ani, m-a impins sa sun precaut si helvet inainte sa ma asigur, oh a cata oara, ca totul e gata si intr-adevar sora mai tanara si mai blonda a Mashei e pregatita de mareata intalnire. Am fost asigurat ca e si „doar sa veniti o data sa o luati!”. Asadar, impreuna cu un prieten la fel de sovietic ca si mine, m-am dus „sa vin o data sa o iau”. Ei au zambit, noi am zambit, ei ne-au dat bidoane sigla BMW, noi am tropait, ei mi-au dat cheile si m-au dus unde ma astepta tanara achizitie, facandu-mi un larg semn de „iaca”. Moment in care mie mi-au cazut ochii pe fundul masinii. Fund fara placute de inmatriculare. Cu ultimele forte mi-am blocat hohotele de ras si i-am intrebat daca mi-o dau asa? Dap, mi-o dau. Fara placi? intreb eu serviabil. Moment in care zambetul le-a pierit si balbaiala a inceput. Placile existau. Dar oare unde? Ah, in birou la colegul care absenta deja. Printre aoleuri le-am spus ca noi mergem la sala limitrofa, si ii lasam sa gaseasca colegul sau sa sparga biroul, oricare le vine mai usor. Au aplicat prima si la 2 ore dupa inchidere cand am iesit de la sala, ma astepta un mocofan victorios. Rezolvase.

(3) S-a terminat cu vopsitul garajului. Mai e de aranajat. Acolo n-am finalizat, dar ma gandesc sa ma adaptez si eu la cultura locala si sa dureze 100 de ani. Garajul in chestiune e negru cu portocaliu la interior, oda ridicata sculelor de gradina. Combinatia asta de culori a produs lacrimi in ochi zugravului polonez responsabil, fiindca schema de culori din sufletul lui se asorta cu masina, nu lopata. De presus sa spun ca, ca si de-alungul istoriei milenare comune a celor doua natii, el a ramas cu lacrimile, eu cu ce am vrut.

collage

(4) am reusit sa maschez TOATE cablurile. Chiar si pe cele de jos, din dormitor. Ba sa le si vopsesc mastile. Cred ca a fost intreprinderea logistica cea mai dificila din ultima vreme. Mai cred cu tarie ca ar trebui sa se dea doctorat in cablalologie. Ca suferinta o califica!

(5) am fost la festivalul pescarilor din urbie unde am mancat carnat de vaca fiindca… n-aveau peste prajit. Evident, printre marineri a fost si Pride Parade. N-am stat pe acolo sa vad ce si cum, dar cale de ceva beri mai incolo sigur au fost scene intereante produse de coliziunea culturala.

 

  15 comments for “Din infaptuirile marete

  1. iunie 11, 2018 la 6:03 pm

    In afara de mincat, baut si bulangeala, ce se mai executa la festivalul asta? Ca sa nu spun ca festival pescaresc fara peste e ca bordelul fara femei. Sau poate ca parte din aia mindrii, aveau „pestii” lor 😉
    Hai sa-ti pun eu cea mai sexoasa melodie homosexuala, ca tot ai adus vorba de ei. Tu vad ca nu te mai lepezi de Otava aia 😆

    • iunie 11, 2018 la 10:11 pm

      Mai cu seama sex. Dupa alea 4 beri obligatorii se executa sex in 4pi. Se mai vinde si ceva somon afumat varietatea de alimentara :D. Pe vremuri, si de ce ma duc eu, aveau si sardine din alea date prin malai si prajite in baie de ulei. De alea n-au avut. Le-am urat jerbe de pule, apoi am constatat ca suntem langa parada si as putea fi inteles gresit, asa ca ne-am carat rapid spre casa la un gratar.

  2. iunie 11, 2018 la 6:30 pm

    Ce fain de voi că nu sunteți sedentari ca alții. Și nu oricum, ați fost peste șapte munți, dacă ar mai fi fost și șapte mări îl găseați pe Împăratul Roșu…
    Ce frumos arată garajul, ce îngrijit ai așezat sculele, îți dai seama, nu ai nici o scuză să îți chemi soția să-ți dea una alta la mână… ca alții. :))
    Foarte frumoasă melodia!
    Papa a pus una de-a lui Elton John, frumoasă și ea, dar nu pe frecvență recentă cu mine. Însă tot Elton John îmi cântă și mie în cap, îi dă într-una cu asta:

    • iunie 11, 2018 la 10:16 pm

      Pai am vrea noi sedentari, da’ eu nu pot din cauza slujbei (trebuie sa indeplinesc anumite bareme) iar ei ii plac rochitele :D.
      Garajul arata bine ca e inca minimalist, mai am insa vreo doua lazi mari de scule (evident suporturile actuale sunt insuficiente 😀 ). Am testat insa ce sisteme se gasesc pe la noi si la geneva si acum stiu cam ce-mi mai trebuie. Doar ca vor trebui sa astepte ceva, cam vreo 6 saptamani. Cat despre doamna, eeeii cum sa nu o chem, pai cine sa tina nivela?! 😀
      Trebuie sa ajung la un computer sa vad ce-ati linkat voi acolo :)))))

      • iunie 12, 2018 la 8:22 am

        Uite bai Vlade, din astea doua preferinte muzicale-ti poti da seama de soarta barbatului in lumea asta.
        Femeia, zvapaiata, ii arde de topaiala. Barbatul, melancolic, iubitor, sentimental, linistit. Ca dasta am zis si-o sa tot zic, barbatii ar trebui sa fie considerati ca (,) cocosii de munte, monumente ale naturii si ocrotiti prin lege. Dar, de, cu cine sa te intelegi? 😆

        • iunie 12, 2018 la 3:59 pm

          Papa, dar chiar nu puteam susține cauza melodiei postate de tine – Sorry seems to be the hardest word. Știi doar că noi, femeile, nu suntem cu regretele, mai degrabă cu reproșurile. :p

          • iunie 12, 2018 la 5:44 pm

            Stiu Cudi, sorry e un termen eminamente masculin 😛

            • iunie 12, 2018 la 6:01 pm

              Așa e, Papa. E atât de eminamente masculin de bărbatul ajunge să zică sorry și pentru ce-o greșit femeia. 😀

              • iunie 12, 2018 la 6:11 pm

                Nu ne e usor, dar ne-am obisnuit. 😉

        • iunie 13, 2018 la 1:22 pm

          Pe mine partea cu ocrotitul feminin m-ar ingrijora cumplit!

          • iunie 13, 2018 la 2:35 pm

            Pai nu ne-ar ocroti femeile, ca nu le-ar rabda sufletul, dar ne-ar ocroti legea. Si daca ele ne abuzeaza, pac la cremenal 😆

  3. iunie 12, 2018 la 6:30 pm

    Bai si nu inteleg de ce-mi baga wordpress-ul la „mai multe pe wordpress.com” in josul paginii, apocalipsa lui Pavel. Ce are guvidele prajit cu Pavel si dementele lui?
    Si stai ca nu e singura, ca-mi mai apare si o gagica impalariata care cred c-o arde tot pe teme de love absolut, nefiresc si ireal.
    Sa fie oare in legatura cu pescaria aia scoborita din cer la ordinul Juniorului ? Ca altfel, unde-i legatura, sau astia ne vor pe toti scavii SF, indiferent de subiectul abordat?
    Ba, ia sa-ti schimbi poza aia radioactiva din en-tete, ca, bag sama, atrage iosifi 😆

    • iunie 13, 2018 la 1:17 pm

      Doamne fereste! :)) Ia sa ma ocup…

  4. iunie 13, 2018 la 2:32 pm

    Acum le-a schimbat, in proportie de 50%. dar vad ca variaza pe aceeasi tema. In locul palariatei a bagat-o pe una Lacrimaroua 😆 care ne invata cine-i Hristos si cu ce se maninca. Uitasem, apocalipsa a ramas ca s-o aprofundam. 😆

  5. iunie 14, 2018 la 2:46 pm

    Brava Vladimirescule! Asta cu Putin e mult mai pe intelesul general 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: